Servicii

– Desființarea căsătoriei. Efectele nulității căsătoriei;
– Încetarea și desfacerea căsătoriei. Procedura divorțului;
– Efectele divorțului cu privire la bunurile comune. Împărțirea bunurilor comune;
– Efectele divorțului cu privire la locuința comună;
– Efectele divorțului cu privire la relațiile personale și patrimoniale dintre părinți și copiii lor minori.

Rudenia și afinitatea;
– Filiația față de mamă. Filiația față de tată;
– Adopția. Procedura încheierii adopției. Desființarea și desfacerea adopției;
– Obligația legală de întreținere;
– Ocrotirea minorului;
– Stabilirea programului de vizită al minorului.

În luarea deciziilor dumneavoastră, cabinetul vă poate consilia pentru a alege calea optimă de acțiune. Avem pregătite o serie de acțiuni care se pot adapta problemelor dumneavoastră concrete.

Tipuri de cereri:

Acțiuni de divorț:
– divorțul pentru motive temeinice;
– divorțul prin acord.

Acțiuni privind anularea căsătoriei:
– acțiune în anularea căsătoriei;
– acțiune în declararea nulității căsătoriei.

Acțiuni în partajarea bunurilor comune:
– partajarea bunurilor comune în timpul căsătoriei;
– partajarea bunurilor comune după desfacerea căsătoriei.

– acțiune în tăgada paternității;
– acțiune în contestarea recunoașterii paternității;

Cereri privind procedura adopției interne:
– cerere de deschidere a procedurii adopției;
– cerere de încredințare în vederea adopției;
– cerere de încuviințare a adopției interne.

– acțiune în stabilirea paternității copilului din afara căsătoriei;
– acțiune de încuviințare ca minorul să poarte numele tatălui;
– cerere de încuviințare a adopției internaționale;
– cerere de declarare a nulității adopției;
– acțiune de încredințare a copiilor minori;
– acțiune de stabilire a domiciliului minorului;
– acțiune privind modificarea măsurii de încredințare sau stabilirea domiciliului minorului;
– acțiune de înapoiere a copilului minor de la persoanele care îl dețin fără drept;
– acțiune pentru încuviințarea legăturilor personale cu minorul;
– acțiune de stabilire a pensiei de întreținere pentru copii;
– acțiune de reducere sau sistare a pensiei de întreținere pentru copii;
– acțiune de majorare a pensiei de întreținere pentru copii etc.

La acestea se adaugă notificări, somații și negocieri privind drepturile mamei, tatălui, copiilor etc.

Divorțul este o problemă delicată pentru orice familie, întrucât implică aspecte de ordin psihologic și material. Acesta reprezintă modalitatea legală prin care o căsătorie poate fi desfăcută atunci când există motive temeinice, iar raporturile dintre soți sunt grav vătămate, făcând imposibilă continuarea căsătoriei.

Legislația actuală din România oferă mai multe modalități de desfacere a căsătoriei, însă cea mai sigură – chiar dacă nu este întotdeauna cea mai rapidă – rămâne divorțul pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun. Analizând motivele invocate, instanța poate pronunța divorțul din culpa ambilor soți (culpă comună), din culpa exclusivă a unuia dintre soți sau poate lua act de acordul soților cu privire la desfacerea căsătoriei.

Durata unui litigiu având ca obiect divorțul poate varia, în general, între 3 și 6 luni, în funcție de complexitatea cauzei, existența unei înțelegeri între soți, numărul probelor administrate, existența copiilor minori și gradul de încărcare al instanțelor.

Potrivit Noului Cod Civil, soțul care se face responsabil de destrămarea relațiilor familiale poate fi obligat la plata unor despăgubiri către celălalt soț.

Decizia de a divorța este una deosebit de importantă în viața dumneavoastră. De aceea, este recomandat să vă asigurați că aceasta nu este luată într-un moment de tensiune sau nervozitate și că au fost epuizate toate posibilitățile de împăcare.

Custodia copiilor reprezintă soluția judecătorească prin care instanța stabilește modul de exercitare a drepturilor și obligațiilor părintești, denumite generic autoritate părintească. De regulă, ambii părinți păstrează autoritatea părintească, însă, dacă interesul superior al copilului o impune, instanța poate dispune custodia exclusivă în favoarea unuia dintre părinți.

În lipsa unui acord între părinți, instanța va decide pe baza probelor administrate, având ca unic criteriu interesul superior al copilului.

Partajul judiciar este procedura prin care bunurile comune dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt împărțite. Acesta poate avea loc concomitent sau ulterior divorțului. Dacă soții nu ajung la o înțelegere amiabilă, instanța va stabili modalitatea de împărțire, în funcție de regimul matrimonial aplicabil.

În practică, realizarea partajului într-un termen cât mai scurt după divorț este extrem de utilă, însă durata și costurile pot varia semnificativ, în funcție de complexitatea cauzei.

Serviciile Cabinetului nostru în cazurile de partaj judiciar includ:
– consultanță juridică de specialitate privind regimul matrimonial și bunurile dobândite;
– analiza taxelor datorate către stat;
– evaluarea costurilor și beneficiilor pentru diferite scenarii de soluționare;
– monitorizarea costurilor pe parcursul litigiului;
– negocierea soluțiilor de rezolvare amiabilă a partajului.